Credință și risc- sau Martin Luther si ciuma bubonică

Michael Hardt

Cum să găsești balanța potrivită între credința fără frică și evitarea riscului? Pe de-o parte citim “Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru” (Deut. 6.16) – un verset pe care Domnul l-a citat când a fost ispitit de Satan (Matei 4:7).

Pe de altă parte, citim de un cuplu scump care și-a riscat viața, și au fost lăudați pentru aceasta: “Salutaţi pe Prisca şi pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus care, pentru viaţa mea, şi-au pus capul; nu știm exact ce au făcut dar înțelegem că au fost dispuși să-și pună viața în joc pentru a-l salva sau ajuta pe Pavel. Expresia: “pentru viața mea și-au pus capul, arată că ei nu au ajuns pur și simplu într-o situație periculoasă, ci au făcut în mod conștient un lucru care ar fi putut să ducă la moartea lor. Comentariul inspirat al lui Pavel este mișcător: “Cărora le mulţumesc nu numai eu, ci şi toate adunările naţiunilor.” (Romani 16:3,4).

Iar despre el însuși, Pavel a putut spune: “Dar eu nu consider viaţa mea scumpă pentru mine” (Fapte 20:24). Ioan adaugă îndemnul “Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi.”. Deci cum împăcăm aceste principii călăuzitoare? Este oare posibil?

Zilele trecute am fost îndreptat către o informație foarte interesantă: acum aproape 500 de ani, ciuma bubonică (moartea neagră/a doua pandemie) a făcut ravagii în mare părți din Asia, Europa, și alte părți ale lumii. Această boală  a avut o rată a morții astronomică chiar în comparație cu aceste vicios corona virus (COVID 19): în anumite țări, un procentaj foarte însemnat-între 45⁒ și 50⁒(!) din populație  a fost ștearsă de pe suprafața pământului într-o perioadă de 4 ani. Exact în această perioadă Martin Luther a fost întrebat de dr. John Hess, cum ar trebui să se poarte cineva (mai exact dacă cineva ar trebui să fugă) în fața unei asemenea plăgi. Răspunsul lui s-ar putea să fie de interes:

“Dacă Dumnezeu trimite o plagă mortală atunci îî voi cere lui Dumnezeu ca El să fie grațios cu noi și să oprească plaga (și să ne protejeze). Apoi voi afuma casa, o voi aerisi ( pentru a purifica aerul), și voi lua apoi medicamentul. Voi evita locuri și persoane unde prezența mea nu este necesară pentru a nu mă contamina și cumva șă infectez pe alții și astfel să cauzez moartea lor ca rezultat al neglijenței mele.

Dacă Dumnezeul meu va dori să mă aibă în prezența Lui (adică să mor) el mă va găsi cu siguranță. Dar astfel am făcut ceea ce se aștepta de la mine deci nu voi fi responsabil nici de moartea mea și nici de a altora.

Dar dacă vecinul meu are nevoie de mine, nu voi evita nici locul și nici persoana ci voi merge liber și-l voi ajuta așa cum am declarat mai sus.

Vezi aceasta este credința temătoare de Dumnezeu pentru că nu este nici impertinență nici inconștiență, și nici nu ispitești pe Dumnezeu.”

(Lucrări collective, vol. 25, p.334-335)

Suntem impresionați de sobrietatea, curajul, calmul și încrederea care strălucesc din acest răspuns scurt dar pătrunzător. Alegerea cuvintelor sale arată că avea principiile biblice exprimate în versetele de mai sus înaintea lui.

Multe exemple ar putea fi adăugate din Scriptură. Gândiți-vă la Daniel care a refuzat politicos mîncarea babiloniană. Gândiți-vă la prietenii lui, care au răpsuns celui mai puternic monarh din lume, Nebucadnețar, cu riscul de a fi arși de vii. Găndiți-vă la Daniel care a continuat calm în rugăciune- care apoi a văzut gurile leilor închise. Gândiți-vă la primii creștini cărora li s-a interzis să vorbească despre “numele acesta” și Petru declarând calm că aceasta era imposibil pentru ei: “ pentru că noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut şi am auzit” (Fapte 4.20)

Niciunul dintre acești bărbați și femei (gândiți-vă la Priscila) nu erau iubitori de aventură sau dependenți (drogați) de adrenalină. Dar ei știau că nu trebuie să fie temători când urmau instrucțiunile Dumnezeului lor.

Credința știe că, dacă facem voia Lui, putem lăsă consecințele în mâna Lui.

“Vă las pacea; vă dau pacea Mea: Eu nu vă dau cum dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)