Rug Ăciune

Anonymous

Stăruieşte in rugăciune pentru lucrul care il ceri. Dumnezeu poate găsi bine să te facă să aştepţi. Exerciţiul acesta este foarte sănătos pentru suflet. In Philipeni 4 este un cuvant foarte incurajator: "Nu vă ingirjoraţi de nimic, ci in orice, faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cereri cu mulţumiri." Şi ce se spune după aceea? Spune Pavel că veţi primi imediat ce cereţi? Nu, ci: "Pacea lui Dumnezeu care intrece orice inţelegere, vă va păzi inimile şi gandurile voastre in Hristos Isus." Acesta este un cuvant atat de preţios. Prezintă caracterul rugăciunii intr-o simplitate binecuvantată. Suntem incurajaţi de el să venim la Dumenezu cu orice, indiferent cat de mic ar fi, fără a ridica intrebarea dacă avem credinţa. Noi trebuie să "facem cererile noastre cunoscute lui Dumnezeu", cu toate că El le cunoaşte din-nainte. El doreşte mult să venim la El cu toate lucrurile noastre şi să ne odihnim in siguranţa fericită că El va face ce este bine şi ne va da ce ştie El că este bun. Orice ne-ar da sau nu ne-ar da, pacea Lui ne va păzi inimile şi gandurile noastre.

Cu privire la greutăţile tale in ce priveste rugăciunea, multi sunt incercaţi in acelaşi fel. Se poate ca tu să ceri lucruri care nu ar fi bune pentru tine, sau poate că Domnul vede bine să exerseze inima ta ţinand-o intr-o atitudine de continua dependenţă de El. Am fost des şocaţi de invăţătura care ni se dă in 1 Ioan 3:21-22 şi v. 14-15. Dacă trăim in comuniune cu Dumnezeu atunci cerem acele lucruri care sunt plăcute Lui, vom cere in credinţă şi vom primi cu siguranţă un răspuns. Vezi de asemeni şi Ioan 15:7 "Dacă rămaneţi in Mine şi cuvintele Mele răman in voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face." Aceasta este foarte practic. Dumnezeu Insuşi să fie Invăţătorul tău.

Este din nefericire posibil ca un creştin să nu se găsească in duhul de rugăciune. Cand astfel este cazul, el trebuie să se judece şi să strige la Dumnezeu să-l conducă intr-o stare după voia Lui. Nu exista nici o valoare in  formă fără putere, dar Dumnezeu este sursa veritabilă a intregei puteri şi prospeţimi. Binecuvantat să fie Numele Lui, " El ne-a dat duhul puterii, dragostei şi a minţii sănătoase." Deci cand te găseşti că nu eşti in spiritul de rugăciune, nu regurge la o formă ci la Dumnezeul viu.

Domnul nostru nu interzice o repetare frecventă, ci "repetiţii fără rost". Chiar El, in agonia Sa in grădina Ghetsimani S-a rugat pentru acelaşi lucru de trei ori. Asta este suficient să dovedească ca s-ar putea fi repetiţie, dar este departe de a fi "fără rost". O persoană in intimitatea camerei lui, ori un numar de creştini intr-o adunare publică, se pot ruga fierbinte, perseverent şi repetat pentru o anumită situatie care-i apasă pe inimă, fără a fi o repetiţie fără rost.

In Romani 8:26-27 suntem invaţaţi că Duhul Sfant mijloceste pentru noi. Tot El este Autorul oricărei dorinţe adevarate şi drepte din inima noastră. El ne invaţă să ne rugăm Tatălui in Numele Domnului Isus. Este numai prin Duhul că ne putem ruga aşa cum se cuvine. Cat despre intrebarea cu privire la rugăciunea adresată Duhului Sfant, nu credem că este asa ceva este inteligent. Intr-adevăr Duhul Sfint este Dumnezeu, şi trebuie văzut in Personalitatea Lui specială, dar totuşi Noul Testament ne invaţă că El se roagă in noi Tatălui prin Fiul. O presoană care se roagă Duhului Sfant poate greu să vadă cu claritate că Duhul locuieşte in el.

In Faptele Ap. 7:59 il vedem pe Ştefan cum se roagă Domnului Isus. Nu putem vedea cum cineva ar obiecta dacă noi am face la fel ca el. Trebuie să fim atenţi să nu fim prea critici.

Un adorator inteligent se va adresa mereu lui Dumnezeu in caracterul şi cu numele prin care găseşte plăcerea să Se descopere. Numele Lui pentru noi este "Tată". Intr-adevar, Cel care este Tatăl nostru era şi este "Dumnezeul lui Iacov", "Dumnezeu atotputernic.....Iehova", dar pentru noi este "Tată". Ce titlu preţios! Ce bine ar fi să trăim mereu in lumina feţei Sale. Am spune cu toţii că nu este vorba de o atitudine a corpului in rugăciune, ci mai degrabă starea de inima - atitudinea reala a sufletului. Totodata am spune că ar fi frumos ca oamenii să ingenunche cand este posibil. Spunem "cand este posibil" pentru că in multe cazuri este cu totul imposibil a ingenunchea atunci cind atat de mulţi oameni sunt adunaţi că deabia se pot mişca. Nu este o altă atitudine care să arate starea de proşternare in timpul rugăciunii. Pare leneş şi irelevant să vezi oameni mereu stand jos in timpul rugăciunii. Dar nu trebuie să ne judecam unii pe alţii in privinţa asta. Sunt multe lucruri care trebuiesc luate in consideraţie. Domnul priveşte la inimă. Fie ca El să găsească mereu inimile noastre intr-o atitudine potrivită inaintea Lui! Acesta este punctul culminant.