Cina Domnului

Anonymous

Scriptura este clară asupra subiectului "Cina Domnului". Cuvintele sunt pe cat se poate de clare, "Pentru că, ori de cate ori mancaţi painea aceasta şi beţi paharul acesta, vestiţi moartea Domnului pana va veni El." Şi din nou "Să faceţi aceasta spre pomenirea Mea." Ne amintim de El in moartea Sa - baza, centrul şi izvorul a tot ce avem. Apostolul ne atrage atenţia că aceasta a avut loc in aceeaşi noapte cand Domnul nostru binecuvantat a fost trădat, in dragostea Sa neegoistă care a avut-o faţă de noi, a instiutat această masă şi asta este un lucru care ne atinge profund inimile. Dar cit despre aceasta sărbătoare in ea insăşi - insemăntatea ei - scopul ei - locul ei, Scriptura este cat se poate de precisă: "vestiţi moartea Domnului." "Faceţi aceasta spre pomenirea Mea". Ne amintim de Hristos care a fost mort; ne amintim de El in acea condiţie in care, multumim lui Dumnezeu, nu mai este. Toate acestea pot fi prin credinţă prin puterea Duhului Sfint. Nu este nevoie să intrăm in detalii senzaţionale care sunt in adevăr ofensive oricărui simţ spiritual. Nu putem niciodată să ne păstrăm prea aproape de limbajul perfect al Scripturii.

Este foarte adevărat că scopul special al Cinei Domnului este să ne amintim de El şi să vestim moartea Sa, dar Ioan 14-16 ne arată clar că dupa Cina, Domnul nostru a vorbit despre diferite alte subiecte. Dacă El a făcut aşa, atunci cu siguranţă că şi slujitorii Săi pot face la fel. Ar fi o greşeală serioasă, deci, să ne opunem oricărei invăţături şi indemnuri dacă nu sunt in legătură cu moartea lui Hristos sau pasaje in legătură cu aceasta. Credem că Duhul Sfint trebuie să aibe libertate deplină să conducă. Este un mare pericol in a lua o idee şi a căuta să mergi pana la sambure. Inţelegem deplin gandul naturii adevărate şi scopul Cinei, dar de asemeni credem că atunci cand sărbătoarea a fost celebrată la timpul potrivit, atunci poate fi un camp larg pentru Duhul Sfant să inveţe şi să indemne. "Toate lucrurile să fie făcute spre zidire."

Intrebi dacă, "Ai intilni o personă care ţi-ar da siguranţa deplină că este mantuit, că se bucură de pace cu Dumnezeu, se bucură de părtăşia cu Hristos, şi al cărei purtare acasă arată tocmai asta; dacă această personă şi-ar exprima dorinţa de a veni la masa Domnului, dacă ar fi primit sau dacă ar fi pus să aştepte pentru o perioadă de timp dacă el are doar 13 sau 14 ani?" Cu siguranţă că am primi cu bucurie pe o astfel de persoană şi nu i-am cere deloc să aştepte. Ce legatură este intre virsta cuiva şi viaţa divină? Caţi ani a avut Samuel cand l-a cunoscut pe Domnul pentru prima dată? Sau Iosia? Sau Timotei?

Considerăm intrebarea ta a fi pusa din ingimfare, dar trebuie să spunem că nu vedem nici o bază in Scriptură pentru o persoana frangand painea singură. Este in mod clar un act de părtăşie a cărui integritate cere absolut prezenţa a cel puţin doi.

"Sărbătoarea" in 1 Cor. 5:8 este antitipul sărbătorii azimilor, care după cum invăţăm din Exod 12, era bazat şi conectată cu paştele. Uşiorul uşii pătat de sange nu trebuia să fie separat de azimi. Pacea şi puritatea, siguranţa şi sfinţenia, trebuie mereu să meargă impreună.

Ar fi o aplicaţie foarte ciudată a 1 Cor. 5:8 să ne referim la aceasta ca avand la cina Domnului paine fără drojdie sau vin nefermentat. Drag prieten, credem că sărbătoarea se refere la viaţa noastră intreagă pe pămant, ca intreg. Ar trebui ca de la inceput pană la sfirşit să fie o sărbătoare a azimilor, bazată pe marele fapt că "Hristos, paştele nostru a fost sacrificat pentru noi" - o viaţă de sfinţenie personală care se revarsă din salvarea implinită, cunoscută şi aplicată prin puterea Duhului Sfint.