Legea

Anonymous

Intrebarea ta implica fundamentul creştinataţii. Ca raspuns iţi dam o relatare scurta dar cuprinzatoare a Sfintelor Scripturi. "Caci pacatul nu va avea putere asupra ta, caci nu mai esti sub lege ci sub har." Din nou "pentru ca toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem" (vezi Rom. 7 şi Gal.3). Daca este sa fim invaţaţi numai de Scriptura, atunci invaţam ca credinciosul este "mort faţa de lege". El a murit in Hristos aşa cum Noul Testament ne invaţa in multe locuri. Ce mai are legea de spus unui om mort? Aceasta idee e absurda. "Astfel ca şi voi, fraţii mei, aţi fost facuţi morţi faţa de lege, prin trupul lui Hristos, ca sa fiţi ai Altuia, care a fost inviat dintre morţi, ca sa aducem rod lui Dumnezeu."

Adevarat este ca un creştin, umbland in Duhul, implineşte neprihanirea practica a legii (Rom 8:4). Dar daca pui pe creştin sub lege, il pui sub blestem. Pe scurt, toata invaţatura din Romani şi Galateni este total opusa noţiunii de a pune pe creştin sub lege indiferent daca pentru justificare sau pentru regula de viaţa. Nu este o lege a vieţii, ci a morţii. Vezi Rom. 7:10 şi 2 Cor. 3.

Poate cineva sa spuna ca un creştin nu are voie sa fure sau sa omoare? Sigur ca nu. Sa ne amintim ca morala creştina se odihneşte pe o bază creştina şi nu pe baza legii. Legea a fost data omului in creaţia veche, sa-l testeze. Creştinul nu este in creaţia veche ci in cea noua ( 2 Cor. 5:17). El nu este in carne dar in Duh (Rom. 7:9).

Sunt lucrurile astea mai mult figurative sau sunt declaraţii divine cu privire la fundaţia Creştinataţii? Hai sa privim mai bine la asta, drag prieten. Sa vedem unde suntem. O persoana care in experienţa sa actuala este sub lege, este strain de pacea şi libertatea evangheliei. Mai mult decat atat, trebuie sa fie neştiutor de caracterul Creştinataţii.

Daca e sa mergem in urma şi sa privim la scrierile marelui apostol al neamurilor, vedem ca nu era nimic care-l supara atat de mult - şi nu denunţa nimic mai puternic decat punerea unui creştin sub lege indiferent sub ce forma. Cand vorbeşte despre el insuşi ca fiind "supus legii lui Hristos" (1 Cor. 9.21), orice persoana competenta inţelege ca cuvantul este "sub regula sau autoritatea lui Hristos" şi nu are nimic de-a face cu legea lui Moise, pe care apostolul o denunţa foarte puternic. Daca ne supunem Scripturii, intrebarea cu legea este uşor raspunsa, dar daca cineva refuza sa se supuna acestei autoritaţi, nu vedem mare folos in a vorbi cu el.

In 1 Cor. 9:21 "expresia supus legii" este un cuvant care inseamnă simplu sub autoritatea lui Hristos. Pavel nu era sub lege şi nici noi nu suntem, mulţumim lui Dumnezeu.

"Evreul" este obligat sa implineasca legea, ori sa primeasca blestemul pronunţat asupra "oricarui om care nu continua in toate lucrurile care sunt scrise in cartea legii sa le faca." Dar care este evreul care-L poate intalni pe Dumnezeu pe baza legii morale sau ceremoniale? Ai intalnit vreodata pe cineva care a putut primi binecuvantari pe baza ascultarii perfecte? Sigur ca se va spune "este har". Da, dar nu sub lege. "Cel care nu a ţinut legea lui Moise a murit condamnat." Legea şi harul sunt doua lucruri diferite. Daca un om poate sa implineasca legea, atunci el nu are nevoie de har; daca nu a implinit legea, atunci nu este indurare pentru el. Ce remane atunci? Simplu sa luam locul pacatosului sarac, ruinat şi distrus.

"Oh, Israele, te-ai distrus." Acum ce-i de facut? "La Mine este ajutor. "Dar pe Cine este bazat acest ajutor? Pe Unul puternic care poate sa mantuiasca, El este chair Mesia din Israel, El despre care Isaia spune urmatorul pasaj bine cunoscut: "Iata Robul Meu va prospera, va fi inălţat va fi ridicat şi va fi foarte sus. Dupa cum mulţi erau uimiţi de Tine (atat de desfiguratata Ii era faţa, mai mult decit a oricarui om, şi infaţişarea Lui mai mult decat a fiilor oamenilor), tot aşa El va umili multe naţiuni; inaintea Lui imparaţii işi vor inchide gura, pentru ca vor vedea ceea ce nu li se istorisise şi vor inţelege ceea ce nu auzisera. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Şi cui i s-a descoperit braţul Domnului? Pentru ca El a crescut inaintea Lui ca o odrasla frageda şi ca o radacina dintr-un pamant uscat. Nu avea nici frumuseţe, nici stralucire, ca sa ne atraga privirile, nici o infaţişare ca sa-L dorim. El era dispre?uit şi parasit de oameni, om al durerilor şi obişnuit cu suferinţa şi ca unul de care iţi ascunzi faţa, era dispreţuit şi noi nu L-am preţuit. Cu siguranţa El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit. Dar El era strapuns pentru faradelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne da pacea era asupra Lui şi prin ranile Lui suntem vindecaţi. Noi toţi ca nişte oi, ne-am ratacit, ne-am intors fiecare la calea lui; şi Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor."

Aici poate evereul care se pocaieşte sa gaseasca baza pentru eliberarea lui de sub blestemul legii. Hristos a fost facut blestem atunci cand a fost atarnat pe lemn. "El a suferit pentru pacate, Cel drept pentru cei nelegiuiţi, ca sa ne aduca la Dumnezeu." Şi toti care cred in El sunt justificaţi." Nu numai atat, ei sunt eliberaţi de sub lege ca o regula sau principiu, fiind socotiţi morţi faţa de ea prin moartea lui Hristos.

Asta cu nici un chip nu se contrazice cu Ieremia 31:36-37 la care te referi tu. Dacă evreul "imbraţişeaza Creştinismul" atunci nu mai este evreu şi işi ia locul acolo unde spune ca nu mai este nici evreu nici grec, ci toţi suntem una in Hristos. Asta nu atinge deloc promisiunile şi scopurile lui Dumnezeu pentru Israel care vor fi implinite cu siguranţa in viitor la timpul lor. "Tot Israelul va fi mantuit." Scripturile arata clar aceasta. Nici o iota din promisiuni nu va ramanea neamplinita. Daca doreşti sa studiezi epistolele dupa Romani, Galateni şi Evrei vei gasi un raspuns din plin şi satisfacator la intrebarea ta. "Care pasaje din Scriptura tind să elibereze everul de a ţine sarbatorile lor? Daca el crede in Domnul Isus, el este mort faţa de lege; daca nu, atunci el va fi condamnat de lege.

Noi nu putem vedea cum Galateni 3:19 ar contrazice 1 Ioan 3:4 unde gasim ca "pacatul este nelegiuire". Cele doua pasaje sunt in perfecta armonie. "Atunci pentru ce este legea?" A fost data din cauza pacatului. De asemeni in Romani 4:15: "Pentru ca legea lucreaza manie, dar unde nu este lege, nu este nici calcare de lege." Nu este de la sine inţeles ca pentru ca sa fie o calcare de lege, trebuie mai intai sa fie lege? Da şi tot la fel de adevarat este ca acolo unde este lege este şi calcare de lege, fiindca omul este pacatos.

Legea a adus cererea de indreptaţire şi a dovedit ca omul nu avea nici o indreptaţire. Fara lege omul era un pacatos faradelege. Sub lege el a fost un calcator de lege cu voia. De la Adam pana la Moise nu a fost lege şi deci nici calcare de lege, cu toate ca cu siguranţa pacatul exista şi plata pacatului este moartea. "Dar mortea a domnit de la Adam pana la Moise, chiar peste cei care nu pacatuisera dupa asemanarea incalcarii lui Adam". (Rom. 4:15). In Osea 6:7 citim "Dar ei, ca Adam au calcat legamantul". Uneori nu putem inţelege dificultaţile care le au unii din prietenii noştri in legatura cu un subiect atat de clar.

Credem ca tot mai eşti confuz cu privire la "soţul vechi" din Romani 7. Noi credem ca aceasta este legea cu toate ca carnea trebuie recunoscuta ca moarta fiindca aşa este recunoscuta de Dumnezeu, şi credinţa priveşte mereu lucrurile din punctul lui Dumnezeu. Putem sa ajungem incurcaţi daca nu distingem in Romani 7 intre ilustraţie şi aplicaţie. In ilustraţie, soţul moare, dar in aplicaţie, suntem noi cei care am murit. Pe scurt, moartea dizolva legatura, nu moartea legii, dar moartea noastra. "De aceea fraţii mei, aţi devenit morţi faţa de lege prin trupul lui Hristos." Şi din nou "Dar sunteţi eliberaţi de sub lege, fiind morţi faţa de ce eram injugaţi." In cap. 6 se vorbeste despre carne. In cap. 7 se vorbeste despre lege. Moartea elibereaza şi de una şi de alta.

Credem ca in Romani 7 apostolul arata exerciţiul unui suflet inviorat care nu cunoaşte eliberarea. Este ca şi cand cineva a scăpat dintr-o cursa, descriind simţamintele care le avea cand era in ea. Crezi ca Pavel a fost un om "nenorocit" strigand dupa eliberare cand a scris epistola catre Romani? Cu siguranţa ca nu! El era un om fericit bucurandu-se de eliberarea sa deplina. Dar el descrie exerciţiul unui suflet inviorat, incă sub lege şi neavand putere impotriva pacatului. Aceasta nu este o experienţa corecta creştina. Nu poate un creştin niciodata sa faca binele? Trebuie el mereu sa faca numai ce e rau? Poate un creştin sa zica "Nu ştiu sa fac binele?" Fapt este ca in toata aceasta parte a capitolului, nu se gaseşte Duhul Sfint ca locuind in noi. Este viaţa noua, dar nu este putere, nu este simţ de eliberare deplina nu este conştienţa de victorie. Toate astea sunt in cap. 8 unde gasim experienţa creştina corecta.

Credem ca mulţi din oamenii lui Dumnezeu nu au ieşit din Romani 7. Cu toate ca trebuie sa admitem ca mai degraba am fi pe drept in cap. 7 decat fals in cap. 8, dar nu putem sa admitem ca cap. 7 este locul potrivit pentru unul care trebuie sa cunoasca puterea eliberatoare a acestor cuvinte, " Acum, deci nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Hristos Isus." Este foarte bine pentru suflet sa treaca prin Romani 7, dar nu este spre glorificarea lui Dumnezeu ca el sa ramana acolo. Daca ar fi potrivit pentru toţi sa ramanem in cap. 7, atunci pentru ce a mai lasat Duhul Sfint cap.8?